Despre cum a fost

Dacă aş fi fost Shakespeare aş fi scris o dramă, filosofică. Dacă aş fi fost Eminescu m-aş fi exprimat cu jale şi dor, în versuri. Dacă aş fi fost Balzac, m-aş fi întins într-un savuros roman. Sunt, însă, studentul, posibilul viitor jurnalist care scrie din ce-a trăit şi a simţit.

Au trecut aproape 3 ani. Atunci urcam ca un novice scările universităţii…acum le cobor şi derulez episoadele unui film pe care-l voi păstra în amintire, mereu, cu drag.

Rememorez frânturi care din motive speciale nu le voi uita. 

Am fost curioasă, apoi am avut curaj. M-am urcat pe lampioane şi am coborât în mocirlă. Am ţipat, m-am intrigat, mi-am pus întrebări, am aşteptat, am căutat şi am făcut compromisuri.  M-am comparat cu ceilalţi, am fost în competiţie, am alergat, am dezamăgit şi am fost dezamăgită.                 

Am văzut cum e să te saturi şi să îţi faci chef să o iei de la capăt.

Toţi am fost nesiguri, am fost refuzaţi, însă am perseverat şi am avut puterea să continuăm!

Ne-am certat, am plâns, am greşit şi am exagerat. Şi totuşi am învăţat să ne bucurăm de clipe şi să ne împăcăm.

Mi-am dat seama că am subestimat mulţi oameni. Şi îmi pare rău. Am avut o surpriză să-i descopăr calzi, veseli şi cu bun simţ.

Mi s-a arătat că, uneori, oamenii cu renume sunt de fapt mici. Am dedus că ăia mici sunt de fapt mari, şi că îi găseşti greu.

Sunt destui oameni de valoare numai că trebuie să vrei să-i vezi. Şi să-i cauţi. 

Am luat lecţii de acceptare, răbdare si înţelegere. Şi ştiu că încă mai am de lucrat la asta.