Aşa sunt eu

Poate părea atipic, însă mă regăsesc total într-o descriere a simbolisticii Săgetătorului, scrisă de Jean Chevalier. Spune cam aşa:

''Este omul care tinde să se identifice cu săgeata. El este realul, este cuvântul şi spiritul. 

Săgeata cu care se identifică săgetătorul înfăptuieşte sinteza dinamică a omului zburând către transformarea sa, prin cunoaştere, din animal în fiinţă spiritualizată.

Este un simbol al mişcărilor, al instinctelor nomade, al independenţei şi al reflexelor iuţi. El tinde să se decanteze spiritual, să se eleveze pe plan interior, iar instinctul şi ego ul să se depăsească în transcendenţă, prin înălţare spre suprauman.

Infaţişează un tablou al unei preapline creaturi care îşi fixează viaţa în spaţiul celei mai largi deschideri spre Univers. El se bazează pe un principiu de coeziune şi unificare, care contopeşte terestrul şi celestul, omenescul şi divinul, materia şi spiritul. La obîrşia tipului sagitarian distingem un Eu intens sau aflat  în expansiune, care îşi caută limitele şi aspiră să le depăşească, sub imboldul unui instinct al anvergurii. El manifestă un elan de participare, de integrare ideală în viaţa colectivă''.

Epopee, simfonie sau catedrală cum îl numeşte Chevalier, eu închei spunând, că, până la urmă, Săgetătorul este încrezător, un om spiritual, drept şi simplu. Aşa sunt eu.